Philip K. Dick - Strange how paranoia can link up with reality now and then

1

Titlu: Strange how paranoia can link up with reality now and then
Autor: Philip K. Dick
An publicare: 1928

În documentarul BBC Arena - A day in the Afterlife, cineva afirmă că personajele lui Dick nu sunt eroi. Nu sunt, nici măcar Bob Arctor nu este. Sunt doar indivizi în situații excepționale.

Paranoia. A te vedea pe tine, urmărit tot de tine, neștiind cine privește dar știind pe cine privești și invers, într-o realitate unde tu nu ești tu și el nu este el, dar tu poți fi tu, el, ea, oricine. O avalanșă de abuzuri și deliruri.

Totul este sub semnul întrebării! Și din cauza asta, personajele ajung să se confunde sau să capete noi identități. Chiar și un ceas care s-a oprit arată ora exactă de două ori pe zi, sau de cinci ori, sau de șapte… și tot așa, într-o spirală atemporală, dezorientat și anxios, râmâi suspendat în nesiguranță.

Relatări cumplite din esența societății americane de unde iese la iveală putreziciunea sistemului capitalist generator de incertitudine, paranoia, frică și unde identitatea individuală este atacată de  iluzia democrației, unde oamenii sunt prizonierii sorții, ci nu doar ai propriei minți.

Poveștile lui îmi oferă mirajul unei realități pe care o simt în preajmă. Philip K. Dick mă fură din lumea asta. Obiceiurile întâlnite la progeniturile minții lui Dick mă duc cu gândul la credințe. Istorisirile lui beletristice concentrează propriul miez religios care se manifestă nimicitor și absolut. Abandon sub o ploaie de pietre care vine neîncetat înspre tine.

Totul se transformă, se degradează sau se amplifică. E ca un desen pe un perete care dispare în timp și dacă ai ratat mesajul, lumea din jur începe să capete un alt sens. Personajele lui Dick trăiesc simultan mai multe vieți. Memoria își amintește chiar și de uitare.

Cineva mi-a spus într-un schimb de gânduri așa: Câteodata par toate aiurea, străine; de multe ori mă trezesc și am impresia că nu recunosc nimic și pe nimeni și pe cât mă sperie treaba asta pe atât de mult mi se pare un sentiment de relaș și abandon. Cumva reușim să avem scăpări față de real, uneori atât de dese încât confuzia îți sfredelește mintea. Avem necesarul, dar nu și destulul. Ceva e putred și asta mă înspăimântă că trebuie să trăiesc cu el în mine până mor. Dick este profund melancolic și asta oferă poveștilor lui concretul vieților noastre.

Am să citesc până mă va cuprinde nebunia.

More info:
"Strange how paranoia can link up with reality now and then" pe Wikipedia"Strange how paranoia can link up with reality now and then" pe Shelfari"Strange how paranoia can link up with reality now and then" pe Goodreads

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Blue Captcha Image Refresh

*