Waltz with Bashir (2008)

1

Titlu: Waltz with Bashir
Regizor: Ari Folman
An apariție: 2008

Eram în Club A când am auzit de film pentru prima oară. Mi-a rămas în cap numele, pentru că tipul care mi l-a recomandat mi-a spus așa: Tre’ să te uiți la un documentar. Se numește Waltz with Bashir și este despre ceva povești de război. Război și dans, mă gândeam… trebuie să îl văd.

M-am uitat la el proiectat pe perete. Și timp de o oră jumate am fost în altă lume. Cred că imaginea filmului trebuie să fie întotdeauna mare pentru a-l pătrunde cu adevărat, asta pentru că unele lucruri sunt atât de incredibile încât tinzi să nu le crezi dacă le-ai vedea printr-o gaură de cheie.

waltz with bashir on wall

Waltz with Bashir on the wall

De multe ori mă întreb cum ar arăta lumea dacă ar fi reprezentată sub formă de animație, să deschizi ochii dimineața și să te uiți la conturul mâinii tale și să fie ușor întrerupt într-un cadru. Poate că atunci teroarea ar deveni ceva imposibil de desenat, ci doar expresia feței tale ar arăta altora ceea ce simți. Cam așa pare Waltz with Bashir, că undeva în timp, niște copii au plecat să invadeze un oraș și totul s-a transformat într-un desen care nu lasă urme pe suflet.

Memoria este un limbaj organic sub formă de cod care stochează absolut orice informație îi este dată, poate altera informația asemenea unui virus, poate cripta amintirea pentru a nu putea fi accesată și niciodată nu poate șterge. Waltz with Bashir a luat naștere din vise și viziuni, din necesitatea minții de a face față unui conflict pe care memoria a ales să îl îngroape sub un val de uitare. Este o reconstituire a unuor evenimente reale pe baza mai multor amintiri culese de la cei care au participat.

Tot filmul este ca un val care vine și te lovește puternic, se sparge și apoi vine altul care te lovește și apoi se sparge și tot așa până la final. Și că tot veni vorba de apă și valuri, este un moment în care unul din ei se află în mare, noaptea, înotând pentru a-și salva viața. A găsit marea ca pe un refugiu. În întuneric și în liniște, apa l-a învăluit și i-a oferit confort. Mările și oceanele, ca și Universul, mi se par lucruri pe care nu le pot cuprinde, pentru că sunt atât de mari încât mă sperie dacă mă gândesc prea mult la ele. Și întotdeauna te poți pierde în ele, pentru că singur în mare, obosit și speriat, înconjurat doar de apă, individul și-a dat seama că la fel de bine ea poate deveni un inamic.

Este ceva ce nu am mai văzut până acum!

More info:
"Waltz with Bashir" pe Wikipedia"Waltz with Bashir" pe IMDb

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Blue Captcha Image Refresh

*