ok, slipknot…
paul gray moare, tragic fără discuție. pleacă joey jordison și plecarea lui e luată ca o mare tragedie, nu la fel de mare ca cea a lui paul, dar mare. era totuși motorul trupei, fără doar și poate. greu găsești un baterist ca el, foarte greu.
ok, apare albumul…îl ascult din pură curiozitate, în nici un caz pentru că’s fan slipknot, chiar nu’s. și surpriză, nu are aceeași dinamică și lipsa lui joey aș zice că se simte. nu mult, da se simte.
mi se pare că slipknot sună altfel. nu aș putea să spun cum, dar e o schimbare care îmi place și care cred că e aducătoare de bine.
corey știe să fie agresiv și sensibil, aș zice că se se duce un pic spre stone sour, da nu zic mai mult pentru nu’i un lucru neapărat bun.
nu mi’ar fi plăcut în nici un caz dacă ar fi avut agresivitatea primelor albume, dar va veni vremea când joey o să vrea să se întoarcă! stai să vezi slipknot atunci!
I love it whenever people come together and share views.
Great blog, stick with it!